oglinzile
Oglinzile: dintotdeauna au fascinat, au nascut superstitii si mituri. Pentru un obiect relativ mic, oglinda are un palmares impresionant: timp de cateva secole oglinzile au eliberat sau au tinut captive sufletele, le-au ferit sau le-au adus moartea, cioburi de sticla au fost moneda de schimb pentru multe comori, etc.
Ajungand in epoca moderna, in designul de interior, performantele oglinzilor sunt mai pragmatice: acolo unde sunt plasate, dau impresia unui spatiu mai larg sau mai luminos. Pe peretele opus ferestrelor, ele functioneaza ca un corp de iluminat, aducand lumina in colturile intunecate. In plus, ajutate de o rama frumoasa si potrivita ca stil, ele sunt accesorii foarte frumoase.
Povestea oglinzilor
In Egiptul si China Antica, oglinzile se realizau din argint sau bronz foarte bine slefuit. Dacă in Antichitate oglinda avea o semnificatie pozitiva (Perseu a invins-o pe Meduza cu ajutorul unei oglinzi), in Evul Mediu oglinda este considerata un accesoriu diavolesc si este interzisa. Sticlarii din Murano (Veneţia) au “inventat” oglinda plana din sticla prin secolul al -XII-lea. Veneţia a pastrat secretul si monopolul confectionarii oglinzilor din sticla timp de cinci sute de ani. In secolul al-XIX-lea s-a descoperit procedeul chimic prin care s-a putut trece la producerea oglinzilor pe scara larga.
